E / ĕpĭcus
adjective greek

ĕpĭcus

fem. ĕpĭca · neut. ĕpĭcum
epic; the epic poets
epic: poëta (Ennius), Cic. Opt. Gen. 1, 2: poëma, id. ib. 1, 1; cf. carmen, Quint. 10, 1, 62; Fulg. Myth. 1, 2.—Plur. as subst.: ĕpĭci, ōrum, m., the epic poets, Quint. 10, 1, 51.