E / ex-surgo
verb intransitive

ex-surgo

2nd PP ex-surgere · 3rd PP exsurrexi · conj. 3rd
(), , (archaic
to rise up; rise; to get up
inf. pres. pass. exsurgier, Plaut. Ps. prol. fin.), to rise up, rise, to get up, stand up (class.).
Lit.: a genibus, Plaut. Rud. 1, 5, 22: ex insidiis, Liv. 27, 41, 7: in plantas, Sen. Ep. 111, 3: de nocte multa, Plaut. Rud. 4, 2, 10: ubi erit accubitum semel, Ne quoquam exsurgatis, donec, etc., id. Bacch. 4, 4, 105: foras, id. Mil. 2, 1, 3: cum exsurgeret, simul arridens, etc., Cic. de Or. 1, 62, 265: tu autem, nisi molestum est, paulisper exsurge, id. Clu. 60, 168; cf.: exsurge quaeso, id. Planc. 42, 102: acies ita instructa, ut pars in colles exsurgeret, Tac. H. 2, 14: altior (to strike the more forcibly), Verg. A. 11, 697 et saep.—
by extension
Transf., of things as subjects: ubi Taurus ab Indico mari exsurgit, Plin. 5, 27, 27, § 97; cf. Sil. 7, 275: inde alii ramuli exsurgunt, Plin. 24, 19, 113, § 173: cum jam vertigine tectum ambulat, et geminis exsurgat mensa lucernis, i. e. in the dizzy brain, Juv. 6, 305.—
to rise up; rise; recover strength figuratively
Trop., to rise up, rise, recover strength: ne quando recreata exsurgere atque erigere se possent, funditus sustulerunt, Cic. Agr. 2, 32, 87: (causa) numquam exsurgeret, id. Phil. 13, 18, 38: auctoritate vestra res publica exsurget, id. Fam. 12, 10 fin.: grandis oratio naturali pulchritudine exsurgit, Petr. 2, 6; dolor, Sen. Med. 49.