I / ignītābŭlum
noun

ignītābŭlum

gen. ignītābŭli · gender neuter · decl. 2nd
an implement for producing fire
an implement for producing fire.
Lit., Sol. 11, § 19; cf.: ignitabulum ignis receptaculum, Paul. ex Fest. p. 105 Müll.—*
figuratively
Trop.: ingenii virtutisque, Macr. S. 2, 8, 4.