I / inconsōlābĭlis
adjective

inconsōlābĭlis

neut. inconsōlābĭle
2. in-consolor
inconsolable; incurable
inconsolable, trop. incurable: vulnus, Ov. M. 5, 426: malum, Amm. 29, 2, 14: maeror, Ambros. de Elia. et Jejun. 16, § 60.