I / irrĕfūtābĭlis
adjective

irrĕfūtābĭlis

neut. irrĕfūtābĭle
(), , 2. in-refuto
irrefutable
irrefutable (post-class.), Arn. 4, 139. — Hence, adv.: irrĕfūtābĭlĭter, Jul. ap. Aug. c. Sec. Resp. Jul. 1, 48.