L / lătĕo
verb intransitive #807

lătĕo

2nd PP lătēre · 3rd PP lătŭi · conj. 2nd
Sanscr. root rah-, forsake; rahas, loneliness, concealment; Gr. ΛΑΘ λανθάνω
to lurk, be; lie hid; concealed, to skulk
to lurk, be or lie hid or concealed, to skulk (class.).
In gen.: ubi sunt, ubi latent, Plaut. Ps. 1, 2, 69: cochleae in occulto latent,…
In gen.: ubi sunt, ubi latent, Plaut. Ps. 1, 2, 69: cochleae in occulto latent, id. Capt. 1, 1, 12; cf. Cic. Rab. Perd. 7, 21: occulte, id. Agr. 2, 16, 41: clam, Ov. R. Am. 437: abdite, Cic. Verr. 2, 2, 73, § 181: in tenebris, id. Q. Fr. 1, 1, 2, § 9: sub nomine pacis bellum latet, id. Phil. 12, 7, 17: scelus latet inter tot flagitia, id. Rosc. Am. 40, 118: non latuit scintilla ingenii, id. Rep. 2, 21, 37; 40, 67: naves latent portu, Hor. Epod. 9, 19; cf.: tuta arce, Verg. A. 10, 805.—Prov.: latet anguis in herba, Verg. E. 3, 93.—
in particular
To be hidden, to be in safety
To be hidden, to be in safety: sub umbra amicitiae Romae, Liv. 34, 9, 10; Phaedr. 4, 5, 13: sub illius umbra Philotas latebam, lurked, Curt. 6, 10, 22.—
to lie hid, keep out of sight
Jurid., to lie hid, keep out of sight, in order not to appear before court, Cic. Quint. 23, 74.—
figuratively
to live in concealment, to live retired; to lead a retired; quiet life
In gen., to live in concealment, to live retired (rare): crede mihi, bene qui latuit, bene vixit, to lead a retired or quiet life, Ov. Tr. 3, 4, 25.—
to be concealed from, be unknown to
In partic., analog. to the Gr. λανθάνειν, res latet, to be concealed from, be unknown to one.
poetic
with acc. (mostly poet. and in post-Aug. prose; not in Cic.; cf.: fugit me, praeterit me, etc.): latet plerosque, siderum ignes esse, etc., Plin. 2, 20, 18, § 82: nec latuere doli fratrem Junonis, Verg. A. 1, 130: nil illum latet, Ov. P. 4, 9, 126: res Eumenem non latuit, Just. 13, 8, 6; 31, 2, 2: semen duplex, unum, quod latet nostrum sensum, alterum, quod apertum, Varr. R. R. 1, 40.—
With dat.: quae et oculis et auribus latere soleant, Varr. L. L. 9, § 92 Müll.:…
With dat.: quae et oculis et auribus latere soleant, Varr. L. L. 9, § 92 Müll.: ubi nobis haec auctoritas tamdiu tanta latuit? Cic. Red. in Sen. 6, 13: hostique propinquo Roma latet, Sil. 12, 614.—
Absol., to be concealed; obscure, to be unknown; P. a., lying hid, hidden, concealed, secret, unknown absol
Absol., to be concealed or obscure, to be unknown: earum causarum aliae sunt perspicuae, aliae latent, Cic. Top. 17, 63: cum laterent hae partes (sc. Galliae), Amm. 15, 11, 1: quae tantum accenderit ignem, Causa latet, Verg. A. 5, 5: id qua ratione consecutus sit, latet, Nep. Lys. 1.—Hence, lătens, entis, P. a., lying hid, hidden, concealed, secret, unknown: saxa latentia, Verg. A. 1, 108: junctura, Plin. 13, 15, 29, § 93: rem latentem explicare definiendo, Cic. Brut. 41, 152: animus in aegro corpore, Juv. 9, 18: causas tentare latentes, Verg. A. 3, 32: Tarquinius mandata latentia nati accipit, Ov. F. 2, 705. —Comp.: latentior origo, Aug. de Gen. ad Litt. 12, 18: caussa, id. Civ. Dei, 5, 19.—Absol.: in latenti, in secret, secretly, Dig. 1, 2, 2.—Hence, adv.: lătenter, in secret, secretly, privately: efficere, Cic. Top. 17, 63: amare, Ov. P. 3, 6, 59: intellegere ex aliqua re, Gell. 2, 18 fin.