M / mŭrĭa
noun

mŭrĭa

gen. mŭriae · gender feminine · decl. 1st
(collat. form , ēi. v infra), ἁλμυοίς
salt liquor, brine; pickle
salt liquor, brine, pickle: oleae conduntur vel virides in muriā, Cato, R. R. 7; cf.: oleae ex muriā durā, Cels. 4, 9: dura, id. 4, 15: ut melius muriā, quam testa marina remittat, Hor. S. 2, 8, 53.—Form muries, Cato, R. R. 88, 2; Paul. ex Fest. p. 158 sq. Müll.; Fab. Pict. ap. Non. 223, 17.