A / ăquŭla
noun

ăquŭla

gen. ăquŭlae · gender feminine · decl. 1st
(archaic, ; ), , dim. id.
a little water; a small stream of water; acula; figuratively
a little water, a small stream of water (perh. only in the foll. exs.): suffundam aquolam, Plaut. Curc. 1, 3, 3 Fleck.; id. Cist. 3, 2, 38: quae (umbra) mihi videtur non tam ipsā aquulā, quae describitur, quam Platonis oratione crevisse, i. e. the Ilissus, Cic. de Or. 1, 7, 28, where Ellendt and Sorof write acula; v. aqua init.Trop.: non seclusa aliqua aquula, sed universum flumen, Cic. de Or. 1, 2, 39.