P / pantŏmīmus
noun greek

pantŏmīmus

gen. pantŏmīmi · gender masculine · decl. 2nd
= παντόμιμος
a ballet-dancer; pantomime
a ballet-dancer, pantomime (cf.: ludius, mimus). Lit., Suet. Aug. 45; id. Calig. 36; 55; 57 al.; Macr. S. 2, 7; Sen. Ep. 95, 56; id. Q. N. 7, 32, 3.