P / pĕcūnĭārĭus
adjective

pĕcūnĭārĭus

fem. pĕcūnĭāria · neut. pĕcūnĭārium
belonging to money; pecuniary
of or belonging to money, pecuniary (class.): rei pecuniariae socius, in a money matter, Cic. Rosc. Am. 40, 117: res, Tac. A. 6, 5: praemia rei pecuniariae magna, great rewards in money, Caes. B. C. 3, 59; Cic. Ep. ad Brut. 1, 18: lis, Quint. 6, 1, 50: quaestiones, id. 12, 1, 26: poena, Dig. 3, 1, 1 med.: condemnatio, to pay a fine, ib. 42, 1, 6.—
pecuniarily
Subst.: pĕcūnĭārĭus, χρηματιστής, Gloss. Gr. Lat.—Adv.: pĕcūnĭārĭē, pecuniarily: i. q. pecuniariter. Dig. 16, 2, 10.