P / princĭpor
verb deponent transitive

princĭpor

2nd PP princĭpāri
to rule
v. dep. a. [princeps], to rule (eccl. Lat.).
Lit.: principari in nationes, Lact. 14, 13, 19: prolem ... principibus principantem, Sid. Carm. 9, 47; 23, 90.—
by extension
Transf.: sanguis in nostro corpore principatur, Aug. Prophet. 6.