P / prōcursātĭo
noun

prōcursātĭo

gen. prōcursātōnis · gender feminine · decl. 3rd
procurso, in milit. lang.
a charge; sally; onset
a charge, sally, onset (only in Livy): ubi a velitibus per procursationem commissa pugna esset, Liv. 28, 33: Numidarum, id. 22, 44.