C / cantŭrĭo
verb

cantŭrĭo

2nd PP cantŭrīre · conj. 4th
to chirp; N. cr.;
v. desid. n. and a. [cano], to chirp (post-class. and rare): canturire melicam, belle diverbia dicere (vulg.: canturire belle diverbia, adicere melicam), Petr. 64, 2 N. cr.; Paul. ex Fest. s. v. dagnades, p. 68.